CAPITOLUL 5. REFERINȚA
SINCRONICĂ
5.3. Ceramica slavă
primitivă
[p. 91]
5.3.4. Tipul ceramic
Korceak
Pentru Ucraina am folosit lucrarea clasică - ce avea să facă școală în Europa de Răsărit
a Rusanovei din 1973. Au fost analizate numai siturile și complexele indicate
de autoare ca datând cel mai târziu în sec. VII[102],
existând la această oră 173 de înregistrări în baza de date, grupate pe
următoarele paliere cronologice orientative: 86 de piese de la Korceak VII, 20
de piese de la Korceak IX, toate din prima jumătate a sec. VI; 37 de piese de
la Korceak I și 8 piese de la Teterevka, din a doua jumătate a sec. VI; 4 piese
de la Teterevka datate mai larg, de la jumătatea sec. VI la jumătatea sec. VII;
12 piese de la Hotomel (7 din gorodiște și 5 din așezare) și alte 4 piese de la
Teterevka, datate cu probabilitate în prima jumătate a sec. VII (eventual mai
târziu); două piese de la Korceak VIII au datare mai largă. Din acestea 28 de
forme de oală-borcan sunt întregi, iar un total de 93 au putut fi clasificate,
din care 88 au putut fi folosite pentru seria morfologică a lumii slave
(grupele definite numai pe jumătăți de vase nu pot fi utilizate în acest sens,
v. Anexe, p. 167-170). Acestea
88 se distribuie pe epoci astfel: 43 sunt din prima jumătate a sec. VI; una cu
datarea largă; 26 de piese sunt din a doua jumătate a sec. VI; 4 piese se
datează de la jumătatea sec. VI la jumătatea sec. VII; 14 piese (aproape toate
întregi) aparțin secolului al VII-lea. Toate siturile de referință se află
într-un perimetru restrâns, pe cursul mijlociu al râului Teterevka (afluent
dreapta al Niprului) sau pe afluenți ai acestuia, în Ucraina centrală (v. Harta 1), cu excepția sitului de la
Hotomel, aflat pe Pripjiat, în sudul Bielorusiei. Grupul principal de situri,
de pe Teterevka, se află la o distanță semnificativă de celelalte areale
studiate, respectiv cca. 400 km. E de Polonia de SE, la circa 300 km. NE de
principalele situri bucovinene și la circa 200 de km. N de cele mai
reprezentative situri ale culturii Penkovka.
[p. 92]
Evoluțiile interne ale ceramicii ucrainiene sunt lente și
puțin spectaculoase. Ele sunt bine rezumate, în esență, chiar de Rusanova, și
se referă mai ales la tendința de creștere lentă a unghiurilor la buză, cât și
la o arcuire mai frumoasă a pereților. Această evoluție este rezumată de
grupele 1a și 1b (în clasificarea Rusanovei), prima caracteristică secolului
VI, a doua secolului următor: unghiului la buză crește de la 90o
la 106o, tangenta superioară de la 110o la 117o,
iar arcuirea peretelui superior de la 5,33 la 6,59. Ceramica ucrainiană
primitivă are în general reguli destul de fixe, de la care există puține
excepții. Nu există nici vase foarte înalte (limita 1,3) nici foarte joase
(limita 0,8). Acest lot mai larg decât cel angajat în comparația anterioară
cu vasele din Polonia respectă în general regulile enunțate. Din cele 88 de
vase, 63 se încadrează în grupe care au înălțime
superioară între 0,27 și 0,32, 20 de obiecte se încadrează unor grupe cu
intervalul 0,32-0,36, iar 5 au valori între 0,41-0,45. Îmi mențin părerea că
valorile peste 0,32 reprezintă influențe culturale externe. Nici alte
caracteristici nu variază prea mult. Lățimile superioare sunt mari și foarte
mari (deci forme care se apropie de definiția consacrată sac), toate mediile
fiind peste 31 (din 40 posibil), dar zona cea mai specifică este intervalul
35-37 (46 de piese), rareori întâlnit în alte orizonturi culturale (excluzând
vasele miniaturale, care au forme puțin controlate). Formatul superior se
înscrie noțiunii globular, cu valori între 5 și +5, iar accidentul valorii
de +20 de la grupa 12 reprezintă fără dubiu o influență dinspre Carpați. Partea
inferioară a corpului este bine dezvoltată, pe lățimi mici (sub 20) sau, mai
frecvent, mijlocii și mijlocii-mari (până la 28), de cele mai multe ori cu picior (90,5%), din care o semnificativă
majoritate au și talpă (57,9%).
Despre rolul ceramicii ucrainiene în ansamblul ceramicii
slave am avut deja ocazia să spunem câte ceva. Aflată la limitele lumii
slave, rata de singularitate a formelor din Ucraina este de 24,8%, adică o
pătrime, ceea ce este totuși mult mai puțin decât cele 57,9% ale arealului
Penkovka. Această comparație susține apartenența grupului Korceak la lumea
slavă și pune sub semnul întrebării cum s-a mai făcut apartenența grupului
Penkovka la același concept. Vârful de elecțiune al lotului ucrainian îl
reprezintă Rașcovul, cu nu mai puțin de 64,8%, ceea ce, împreună cu rata de
singularitate înseamnă aproape toată ceramica ucrainiană (64,8 + 24,8 = 89,6%).
Urmează la mare distanță Cehia, cu 37,5%, Slovacia de Vest, cu 22,7% și
Polonia cu numai 15,9%. Dar surprizele mari se găsesc în vecini, și se numesc
Penkovka, cu 8% și Codân cu... zero. Referitor la uluitoarea potrivire cu situl
de la Rașcov, să facem observația că reversul nu este valabil, fiindcă doar
34,2% din formele de la Rașcov se regăsesc în Ucraina. Situația va necesita
comentarii, curând, la discutarea sitului bucovinean.
Majoritatea ceramicii ucrainiene se distribuie în numai 3
grupe regionale slave: CSV 1 B
[partea întâi a tabelei seriale], 15 B [partea mijlocie a
înserierii slave] și 4 D
[partea finală a seriei] (56 de piese din 88, respectiv 63,6%); toate 3 au o
caracteristică comună: fie sunt dominate copios de formele ucrainiene (29 din
34 pentru CSV 1B; 12 din 16 la CSV 15 B), fie sunt reprezentate exclusiv pe
Teterevka (17 piese la CSV 4D); aceste două situații au în comun realitatea că nici o grupă ucrainiană nu este parte la o
grupă pan-slavă, precum CSV 8 A și 10 A. Singura grupă mai răspândită, la
care Ucraina reprezintă o parte echilibrată, este grupa 3 B, cu 4 piese în
Cehia, 3 în Polonia de S, 4 în Polonia de SE și 2 în Ucraina. Celelalte
apariții ale grupelor ucrainiene în grupele regionale slave propun combinații
relativ simple: o mică grupă pan-slavă (fără Polonia) este grupa CSV 5 A; o
grupă numai cu Slovacia este 5 B; grupa 14 A este dominată (procentual!) de
arealul Penkovka (cu elemente în Slovacia și la Rașcov), existând analogii
automate și pentru Moldova și Muntenia. Presupuneam, câteva pagini în urmă, că
este la origine o grupă dacică (proporțiile înalte sugerează ideea), deși
absența grupei din Polonia ar putea fi considerată o ciudățenie; în fine,
există 3 perechi cu Rașcov, în care grupele ucrainiene sunt o dată în
minoritate (CSV 1 A) și de două ori în paritate relativă (ținând cont de
mărimea lotului, CSV 4 A și CSV 19 B); o ultimă pereche se realizează cu o
formă Penkovka, în care termenul ucrainian pare cel major. Doar 3 vase
Penkovka, în total, întâlnesc forme Korceak și numai 6 (din 88!) dintre acestea
corespund formelor create în stepă. Recapitulând, avem o grupă exclusiv
ucrainiană mare, și una mică (CSV 14 D), două mari grupe cvasi-exclusive, trei
mici grupe pan-slave, 3 perechi cu Rașcov, o pereche cu Slovacia și una cu
Penkovka.
Trebuie să remarcă, acum, că nici integrarea grupei
Korceak în lumea slavă nu este foarte intimă.
MAI DEPARTE ceramica de la Rașcov